Cu ocazia acestei pietre de hotar pe care a atins-o biserica noastră, vrem să mulțumim Domnului Isus cu acest verset foarte drag regretatului nostru pastor și fondator și soției sale:
„Până aici Domnul ne-a ajutat” (1 Samuel 7:12).

Viața umană poate fi comparată cu o călătorie cu trenul.
Privind pe fereastră, vedem străluciri ale peisajului trecând prin fața ochilor noștri, în continuă schimbare. Culorile sunt întotdeauna diferite și ele: uneori strălucitoare, alteori decolorate. Când trenul se oprește în stații, vedem oameni urcând și coborând în timp ce noi rămânem așezați pe locurile noastre, așteptând să ajungă la destinație.
Anul acesta marchează o piatră de hotar importantă pentru comunitatea noastră: în urmă cu treizeci de ani în luna mai, pentru prima dată, biserica noastră și-a deschis ușile pentru a primi oricine dorea să intre, la fel ca călătorii care se urcă în tren la ora stabilită și caută un loc unde să stea.
Prin această scurtă reflecție vrem să mulțumim Domnului Isus care ne-a primit în trenul său pentru a ne duce la casa Tatălui.
Invitația vă este adresată și dumneavoastră: oricând doriți, puteți veni să ne vizitați pentru a continua drumul împreună!
Dumnezeu să ne binecuvânteze!